Home | Contact

Restaurare - Patrimoniu

Motto

"În patrimoniul universal, comorile spirituale se contopesc, alcătuind un tezaur omogen. Nu mai poți identifica Nilul, Dunărea sau Amazonul în apele străvezii ale Oceanului"

Valeriu Butulescu

Ultimele restaurari

Casa Zamfirescu

Str. Mitropolit Firmilian, Nr. 4, Oraş CRAIOVA, Jud. DOLJ

 Datare : începutul sec. al XX-lea
 Pictura : Francisc Tribasky şi Freda  Tribasky  - Delnevo
 Etape de lucru : 2007


   Vila a fost ridicată de familia Aneta şi Ioan Zamfirescu, o familie de negustori renumiţi, care aveau un restaurant şi mai multe magazine de textile – îmbrăcăminte pe actuala stradă Madona Dudu, foarte aproape de Calea Unirii, strada principală a oraşului, pe întreg parcursul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea. 
   Numele lui Ioan Zamfirescu a ajuns astăzi foarte cunoscut, fiind legat de începuturile destinului artistic a lui Constantin Brâncuşi. Era prin anii 1890-1892 când Constantin Brâncuşi, copil fiind, s-a mutat de la cârciuma Fraţilor Spiertaru din vechea piaţă a Gării Craiova, la restaurantul lui Zamfirescu, aflat pe partea dreaptă a străzii Madona Dudu. Avea să locuiască la mansarda casei lui Zamfirescu de vis a vis, casă demolată după cutremurul din 4 martie 977, pe locul ei ridicându-se astăzi un bloc de locuinţe. 
   Tot negustorul Ioan Zamfirescu a fost acela care şi-a dat seama de deosebita îndemânare a copilului Brâncuşi în ceea ce priveşte cioplirea lemnului şi avea să-l susţină financiar în vederea susţinerii examenului de admitere la Şcoala de Arte şi Meseri din Craiova, cea de-a doua şcoală cu asemenea profil din Ţara Românească, după aceea de la Bucureşti. Între 1894 şi 1898, Brâncuşi avea să urmeze Şcoala de Arte şi Meseri din Craiova, iar din 1898 până în anul 1902, Academia de Belle Arte de la Bucureşti, perioadă în care a fost deasemenea susţinut financiar de către Ioan Zamfirescu. 
   Se mai cunoaşte faptul că la câţiva ani după sosirea la Paris (1904), Brâncuşi i-a invitat pe Aneta şi Ioan Zamfirescu şi i-a primit „boiereşte” în atelierul său din Impasse Ronsin în semn de recunoştinţă pentru modul în care s-au comportat aceştia şi l-au sprijinit în drumul său către marea artă.
   Analizând stilistic şi cromatic decoraţiunile interioare pictate, maniera de execuţie considerăm că aceasta a fost realizată de către Francisc Tribasky şi Freda  Tribasky  - Delnevo, fiica sa, după ce aceasta din urmă îşi terminase studiile de pitură la Munchen (1911). 
   La interior, vitraliul fals din Salonul nr. 17 a fost refăcut complet după desenul iniţial, după ce în prealabil s-a curăţat stelajul metalic pe care suprafeţele decorative sunt amplasate.    Deasemenea, toţi pereţii care au prezentat urme ale infiltraţiilor de ploaie li s-a decoperta stratul de tencuială, acesta fiind refăcut şi pregătit pentru a primi integrarea cromatică.
   Toate elementele de stucatură interioară distruse s-au afectate de infiltraţiile de ploaie au fost copiate după elementele originare, montate şi consolidate, atât la nivelul scafelor cât şi a brâurilor decorative în altorelief şi relief plat, ce decoarează plafoanele saloanelor. 
   În ceea ce priveşte pictura interioară, a stucaturilor, aceasta a fost curăţată până la stratul de culoare tempera originar, prin procedee chimice  şi mecanice, după care a avut loc integrarea cromatică în funcţie de straturile originare. Toate suprafeţele stucaturilor care iniţial au avut foiţă de aur au fost curăţate de bronzul industrial oxidat, după care s-a aplicat cu mixtion foiţă de aur, fixată cu şerlac metal şi uşor patinată. Cartuşele pictate cu portrete şi peisaje care au fost exfoliate, degradate şi cu strat de murdărie aderentă şi fum, au fost curăţate, au fost chituite în zonele afectate, cu chit de praf de cretă de punte şi clei de peşte, după care zonele degradate sau lipsă au fost supuse retuşului artistic în culori tempera, aşa cum au fost cele iniţiale.
   Cromatica pereţilor a fost refăcută după cromatica iniţială, acolo unde s-au găsit straturile de culoare originară, în urma probelor de curăţire, iar acolo unde acestea nu mai existau, s-a integrat cromatic în funcţie de culoarea originară existentă pe stucatura plafoanelor şi a scafelor, în culori de apă, aşa cum au fost iniţial, iar profilele decorative în foiţă de şlac metal aurit şi chiar foiţă de aur caratată.


Atăzi, vila este propietatea firmei S.C. EURO SCRAP GROUP S.R.L



Imagini

Detalii interiorDetalii interiorDetalii interior
 
Detalii interiorDetalii interior